Soparla-macaroana a murit. L-ai descoperit pe Dumnezeu, "movila mare-mare de nisip", prin inima ta de cactus. Mi-am luat peruci. Eram fericita. Si puteam sa adorm usor, pentru ca simteam liniste.
Inca ma mai intrebam, daca atunci, cand se infasura in jurul tau soparla macaroana, va iubeati?
Mi-ai ajuns pana la umar, cand, deodata, am inceput sa ma tem ca soparla-macaroana ar putea avea pui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu