Trebuia sa te gasesc.
Acum, ca aveam trupul scurt si picioarele lungi, nu mi-ar fi luat mult timp, sa te gasesc. Si nici nu puteai fi prea departe. Pentru ca erai un cactus mic si fara tepi - si te miscai incet, pentru ca alunecai pe nisip.
Stiam unde sa te caut.
Erai, cu siguranta, pe vreo movilita de nisip, la soare.
Soarele coborase, deja, de cateva ori, pana te-am gasit. Erai un cactus mic, cat pana mai jos de genunchii mei. Iti vorbeam, ma auzeai, dar nu puteai zice nimic - pentru ca erai, inca, un cactus, iar eu - nu mai eram soparla.
Am ajuns acasa si te-am invelit in geaca mea galbena "bebe" si am plecat sa-ti iau ghiveci din Carrefour. Am ales unul albastru, lat si adanc, pentru ca voiam sa ai loc sa cresti mare.
Aveam sa te ud mult, pentru ca trebuia sa cresti repede.
Te udam in fiecare dimineata - voiam sa cresti cam.. cu un cap mai mare decat mine :) Intr-o Sambata, de Brancoveni, aveam sa te sarut si aveai sa te preschimbi in barbat. Pentru ca te udam mult, trebuia sa ai burtica. Si, pentru ca acum erai un cactus fara tepi, trebuia sa fii chel. Inca putin, si imi ajungeai la buric!!
Dar, de cinci saptamaini, nu ai mai crescut. Te udam zilnic, la rasarit, cand energia e cea mai pozitiva si mentalizam mesaje de dragoste, in canile de apa, pe care ti le turnam in ghiveci. Si am mai observat, ca din a sasea saptamana, ai inceput sa te usuci.
Apa era la fel de buna, ca cea de pana in saptamana a cincea si, cu o cana mai multa, in fiecare saptamana.
De ce nu mai cresteai, si, mai ales, de ce ai inceput sa te usuci?..
Nu imi vorbeai - pentru ca inca nu erai chelul cu burtica. Iar eu nu mai eram soparla.
Asa ca, din noaptea urmatoare, am inceput sa stau la panda.
Si am vazut, spre dimineata, ca la ghiveciul albastru venea o soparla albicioasa si se infasura, in jurul tau, ca o ghirlanda.
Soparla-macaroana avea trupul foarte subtire si foarte lung, si piciorusele butucanoase si foarte scurte. Ea se spirala in jurul tau si sugea apa din tine. Facea asta in fiecare dimineata, pana cand iti scotea tot sangele "verde-galben", si apoi pleca. Se cara cu putin inainte sa simta miros de cafea. Stia ca voi veni imediat sa iti aduc apa, inainte sa imi beau cafeaua si sa-mi aprind prima tigara.
Soparla-macaroana te-a gasit si aici.
As pune otrava, in apa, sa moara chiar cand coboara de pe ghiveciul albastru - moartea ar colora-o albastra si ar fi un ornament misto, pe ghiveciul tau - dar asta ar insemna sa te omor si pe tine. Cum sa omor soparla-macaroana, fara sa te ia cu ea, in deserturi albastre?..
Numai tu ai putea face ceva.
Dar ce?
