poveste scurta

Dupa ce ne-am sarutat, in prima noapte, te-am vazut fara coaja de cactus.

Esti un barbat foarte frumos.

Soparla-macaroana a murit, dar poate ca puii ei te vor gasi, intr-o zi. Nici nu stii. 

Poate ca puii ei sunt chiar la radacinile tale. Sunt radacinile tale.

Dar, de data asta, sa nu te temi.

Esti al meu! Numai al meu! Ziua, vom fugi in lume. 

Noptile, vom fugi de ea.

To Be Continued

Soparla-macaroana a murit.  L-ai descoperit pe Dumnezeu, "movila mare-mare de nisip",  prin inima ta de cactus. Mi-am luat peruci.  Eram fericita. Si puteam sa adorm usor, pentru ca simteam liniste.

Inca ma mai intrebam, daca atunci, cand se infasura in jurul tau soparla macaroana, va iubeati?

Mi-ai ajuns pana la umar, cand, deodata, am inceput sa ma tem ca soparla-macaroana ar putea avea pui.

Cei TreizeciSiUnu Sandei

De ce nu luam ghiveciul in casa?

Dupa ce te-am gasit, intr-un sfarsit, eram mai aproape ca niciodata. Tu, in curte. Eu, mereu la geam.

Nu voiam sa te tin intr-un pahar cu apa. Tu nu erai prizonierul meu, si nici trofeu.

Desi aveai nevoie, inca, sa fii protejat, eu voiam sa iti daruiesc libertate.

Asa ca am adus nisip in curte si am facut o movilita mai la soare, pentru ca iti placea dintotdeauna sa stai pe movilite de nisip. Pentru ca nu esti un cactus oarecare :)

Nu puteai vorbi, sa-mi spui ce crezi ca putem face, cu soparla-macaroana, ca sa scapam de ea; in schimb, ma puteai auzi, cand iti vorbeam, si nu iti ramanea decat sa faci ce-ti zic.

Asa ca te-am rugat sa dai drumul la multi -  multi puiuti de cactus, sa le dai tot ce a mai ramas din sangele tau "verde-galben" iar eu aveam sa torn cate o cana de apa pentru fiecare - 31, daca apuci sa-i faci - si, cand avea sa vina soparla-macaroana, nu ar mai fi stiut care dintre sandei esti TU.

Ea ar fi venit, in dimineata urmatoare, si ar fi vazut multe bobite mici; s-ar fi bucurat ca are mai mult de mancare,  asa ca ar fi asteptat sa va faceti mai maricei, ca sa se sature.

Cu siguranta, ar fi inceput cu cel mai gras. Pentru ca, pana cand papa din 3, al patrulea s-ar fi facut la fel de mare, ca si primul. Asa calculase ea, sa-i ajunga cam pentru o luna si  jumate, sange proaspat,  "verde-verde".

Iar eu aveam sa torn si cate o picatura de otrava pentru sobolani pe 30 dintre cactusi, si sa nu picur otrava pe cel mai micut si mai pricajit pui.

Stiam ca, pana in urmatoarea Sambata de Brancoveni, dintr-un pricajit pui de cactus, aveai sa te faci un Cactus Mare, Cam Cu Un Cap Mai Inalt Ca Mine.

Ea ar fi venit in fiecare dimineata si s-ar fi otravit cu fiecare an de-al tau.

Si, cand vei fi fost 31, ea va fi murit, demult.

Ex-soparla-verde-roz-cu-pene-colorate VS soparla-macaroana

Trebuia sa te gasesc.

Acum, ca aveam trupul scurt si picioarele lungi, nu mi-ar fi luat mult timp, sa te gasesc. Si nici nu puteai fi prea departe. Pentru ca erai un cactus mic si fara tepi - si te miscai incet, pentru ca alunecai pe nisip.
Stiam unde sa te caut.

Erai, cu siguranta, pe vreo movilita de nisip, la soare.
Soarele coborase, deja, de cateva ori, pana te-am gasit. Erai un cactus mic, cat pana mai jos de genunchii mei. Iti vorbeam, ma auzeai, dar nu puteai zice nimic - pentru ca erai, inca, un cactus, iar eu - nu mai eram soparla.

Am ajuns acasa si te-am invelit in geaca mea galbena "bebe" si am plecat sa-ti iau ghiveci din Carrefour. Am ales unul albastru, lat si adanc, pentru ca voiam sa ai loc sa cresti mare.
Aveam sa te ud mult, pentru ca trebuia sa cresti repede.

Te udam in fiecare dimineata - voiam sa cresti cam.. cu un cap mai mare decat mine :) Intr-o Sambata, de Brancoveni, aveam sa te sarut si aveai sa te preschimbi in barbat. Pentru ca te udam mult, trebuia sa ai burtica. Si, pentru ca acum erai un cactus fara tepi, trebuia sa fii chel. Inca putin, si imi ajungeai la buric!!

Dar, de cinci saptamaini, nu ai mai crescut. Te udam zilnic, la rasarit, cand energia e cea mai pozitiva si mentalizam mesaje de dragoste, in canile de apa, pe care ti le turnam in ghiveci. Si am mai observat, ca din a sasea saptamana, ai inceput sa te usuci.
Apa era la fel de buna, ca cea de pana in saptamana a cincea si, cu o cana mai multa, in fiecare saptamana.
De ce nu mai cresteai, si, mai ales, de ce ai inceput sa te usuci?..
Nu imi vorbeai - pentru ca inca nu erai chelul cu burtica. Iar eu nu mai eram soparla.

Asa ca, din noaptea urmatoare, am inceput sa stau la panda.
Si am vazut, spre dimineata, ca la ghiveciul albastru venea o soparla albicioasa si se infasura, in jurul tau, ca o ghirlanda.

Soparla-macaroana avea trupul foarte subtire si foarte lung, si piciorusele butucanoase si foarte scurte. Ea se spirala in jurul tau si sugea apa din tine. Facea asta in fiecare dimineata, pana cand iti scotea tot sangele "verde-galben", si apoi pleca. Se cara cu putin inainte sa simta miros de cafea. Stia ca voi veni imediat sa iti aduc apa, inainte sa imi beau cafeaua si sa-mi aprind prima tigara.

Soparla-macaroana te-a gasit si aici.
As pune otrava, in apa, sa moara chiar cand coboara de pe ghiveciul albastru - moartea ar colora-o albastra si ar fi un ornament misto, pe ghiveciul tau - dar asta ar insemna sa te omor si pe tine. Cum sa omor soparla-macaroana, fara sa te ia cu ea, in deserturi albastre?..
Numai tu ai putea face ceva.
Dar ce?

Sunt o soparla verde-roz-cu-pene-colorate!!

Si am alergat mult, am alergat pana la apa. 

Mi-am muiat pana verde si atunci a venit un viermisor, sa mi-o sarute. L-am luat cu mine si am alergat, si s-a facut fluture. 

Alergam cu pene colorate si am urcat in primul copac – si am smuls pana mov inflorita roz si am lasat-o intr-un cuib parasit. Si au venit pasari.

Am alergat printre pietre si pantofi si am lustruit o cisma de pescar – si I s-umplut in fiecare noapte napatca de raci si stiuci.

Am alergat mai departe, si am vazut, asezat pe un gard, un inger cazut- si i-am dat pana alba si a zburat spre cer.
Incepeam sa obosesc si m-am asezat pe o prispa in ruine si am vazut o batranica, imaginandu-si satul prin cataracta. Era mereu iarna in satul ei. Si i-am mangaiat ochii cu pana bruna si s-a bucurat sa ma vada, cand vazuse ultima oara o sopala, acestea nu aveau pene.

Nu mai aveam puteri si mi-au cazut si ultimele pene – si s-a umplut campul de ovas, brusture, crini, trandafiri, iarba si buruieni.

Spinii dinauntru s-au digerat, de foame si sete, si cei dinafara mi s-au tocit pe drumuri. Am daruit penele. Mi-am schimbat pielea. Si am ajuns la tine un rest de soparla. Femeie.